"Cateva" cuvinte

.<br /> La inceputul anului 2021 mi-am propus sa citesc 100 carti. Pana la sfarsitul lunii ianuarie citisem doar o carte. Pana la sfarsitul lunii februarie citisem doar o carte; aceeasi. Pana la sfarsitul lunii martie… <br /> Ei, si pe la inceputul lunii martie, in librarie m-am simtit privit. M-am uitat printre rafturi, dar nu era nimeni altcineva in incaparea cu sute de tomuri unde venisem sa caut. Cautam fara scop. Cautam o carte aparte. Si, tot rasfoind felurite opuri in care personajele se imbulzeau sa facem cunostinta, privirile ni s-au intersectat. Titlul cartii m-a facut sa dau inapoi, dar privirea aceea atotcunoscatoare, care, parca, se uita in sufletul meu, m-a facut sa raman. Apoi am citit cele doua subtitluri, iar dorinta de schimbare, a mea cu mine insumi, cu un alt eu renascut, m-a subjugat cu fiecare pagina citita. Am lecturat cateva pagini in librarie, apoi m-am imprietenit cu cartea pana acasa, in tramvai.<br /> Aceasta este partea romantioasa a intalnirii noastre: a mea cu aceasta minunata carte a lui Valeri Sinelnikov. <br /> Cealalta parte este ca eram in nevoie.<br /> Dupa o anumita varsta si avand o atitudine intru catva negativista in legatura cu viata, trupul somatizeaza – dupa cum reiese si din carte –, iar trupul meu nu s-a lasat mai prejos. Dar, odata intrat in frecventa cartii, durerile au lasat-o mai moale. <br /> Nu sunt un om religios, dar tind sa cred ca sunt un om spiritual. De profesie sunt inginer, deci cu o inclinatie mai degraba catre stiinta. Am mai citit carti de spiritualitate, insa nu m-au prins pe de-a-ntregul; nu si-au implantat cuvintele si sensurile pana-nlauntrul meu. <br /> Daca nu mi s-ar fi intamplat, nu as fi crezut. As fi ramas la fel de orb in simtirea mea si nu as fi avut parte de cunoasterea de dincolo de cuvinte. <br /> Dar mi s-a-ntamplat.<br /> La nivel fizic. <br /> In nevoie fiind, cu credinta si emotie, am pus cartea pe locul dureros al corpului meu. Peste catva timp, durerea m-a lasat si am putut sa dorm. De-a lungul a zece zile am pus cartea de cinci ori pe trupul meu, acolo unde ma durea. Cu credinta am pus-o. Si-a trecut durerea. <br /> Cred in aceasta carte.<br /> Cred in puterea sa vindecatoare – atat fizica, cat si prin exercitiile pe care ni le propune autorul, pentru a ne schimba si, astfel, pentru ne vindeca.<br /> Cred in acest autor.<br /> Cred in ceea ce ne invata Valeri Sinelnikov, acest om, care ne ofera din intelepciunea si cunoasterea sa… aplicata.<br /> Si doresc sa ii multumesc pe aceasta cale.<br /> Atat de mult mi-a mers la suflet inceputul scrierii sale – sunt la pagina 70 –, incat, dincolo de faptul ca am subliniat aproape jumatate din cat am citit pana acum – atat cu pixul cu pasta albastra, cat si cu cel cu pasta rosie –, am postat pe profilul meu de Facebook cateva randuri din carte si le-am trimis si prietenilor mei, pe Whatsapp, citate din carte. <br /> Apoi i-am intrebat daca isi doresc cartea. <br /> In aceste vremuri se pare ca oamenii sunt mai deschisi ca niciodata spre cunoastere, spre spiritualitate, spre un alt fel de vindecare, simtind nevoia, constient sau nu, de a fi in acord cu Legile Universului. (Trebuia sa pun ghilimele pe undeva, caci nu sunt cuvintele mele, ci ale autorului; dar acum au devenit si ale mele si nu gasesc citatul exact in carte.)<br /> La intrebarea si, totodata, la chemarea mea au raspuns 8 persoane. Asadar, 14 carti au ajuns la mine, direct de la Editura. Da, pentru ca 6 le-am facut cadou.<br /> La inceputul anului 2021, pe langa alte lucruri, mi-am propus sa citesc 100 carti. Asta inseamna doua carti pe saptamana. Sincer sa fiu, nu stiu daca vor fi o suta – caci, pana la urma, continutul conteaza si ceea ce invat din carti si ceea ce aplic in viata mea, deci nu numarul cartilor citite. (Este adevarat, dar asta poate fi si o scuza ca sa nu citesc 100 carti.