VALERI SINELNIKOV

VACCIN ÎMPOTRIVA STRESULUI sau  AIKIDO PSIHOENERGETIC

 

Cuvant inainte

Iubesc viața. Cu toate manifestările ei. Dar nu mă incantă

perspectiva de a fi doar hrană pentru viermi. Imi place să invăț

și să călătoresc pe căile infinite ale Universului. Dacă vrei, te

invit să vii cu mine. Iți promit că vei avea parte de o călătorie

plină de entuziasm.

 

 

 

 

 

Dacă nu jucăm noi, ne joacă alții

Stimate cititor,

Te invit să continui minunata călătorie spre orizontul infinit

al psihicului uman. Și, de asemenea, să reflectezi impreună cu

mine asupra vieții. Poate că impreună vom putea răspunde la

eternele intrebări care au chinuit mințile savanților și filosofilor.

De-a lungul mileniilor, toate religiile lumii au indemnat la

iubire și caritate. Savanții și filosofii au incercat să deslușească

esența cotidianului, să afle adevărul. Dar de atunci puține

lucruri s‑au schimbat in lume. Violența și suferința nu au

fost reduse. Problemele au rămas aceleași, s‑au schimbat doar

circumstanțele.

De ce, atunci cand oamenii dau de realitatea bogată și inimaginabilă,

iși creează durere și suferință? Care este motivul?

Poate că religia nu este ideală? Poate că știința nu merge in

direcția corectă? Sau poate că noi nu luptăm suficient cu răul,

din moment ce acesta nu se impuținează?

Hai să renunțăm din start la asemenea ganduri. Dacă vom

căuta cauza in lumea ce ne inconjoară, atunci, mai devreme sau

mai tarziu, vom nimeri intr-o capcană.

Problemele nu sunt ascunse in lumea ce ne inconjoară, nici

măcar in violență și in suferință. Cauzele se află chiar in om.

Mai precis, in acel model de care omul se folosește pentru a-și

crea lumea sa unică.

In cărțile mele anterioare, Iubește‑ți boala și Puterea intenției,

am descris detaliat mecanismul cu ajutorul căruia omul iși creează

propria lume. Și, după cum se știe, principalul instrument in crearea

și transformarea lumii inconjurătoare este gandul. Trebuie să

invățăm să il folosim corect.

Știm deja că gandurile pozitive ne creează situații favorabile

in viață, iar cele negative ne aduc boli și suferințe.

Cum ne putem folosi pe deplin de acest instrument? Cum

să facem astfel incat să deținem controlul asupra gandurilor și

emoțiilor și să nu ne lăsăm conduși de ele? Și, mai mult, să le

folosim la maximum pentru transformarea lumii?

Sociologul olandez Johan Huizinga a studiat elementul ludic

in comportamentul uman și a observat că noi trăim conform

regulilor jocului, pe care nu intotdeauna le conștientizăm. Altfel

spus, am uitat că jucăm conform unor reguli.

Drept dovadă, s‑au efectuat mai multe experimente. Iată

unul dintre ele.

In timpul cursului, ușa sălii s‑a deschis pe neașteptate și

in sală au dat buzna doi bărbați: unul alb și unul negru. S-au

incăierat. Dintr‑odată, negrul a inhățat banana și l‑a lovit

rapid pe alb cu ea. După care albul s‑a apucat de burtă și a

căzut la podea.

După interogatoriu, toți studenții au afirmat că „au

văzut“ in mainile negrului un cuțit.

In altă sală, s‑a repetat același experiment, dar intr‑un

ritm mai lent. De data aceasta, părerile au fost impărțite.

Unii au văzut cuțitul, alții banana, iar a treia categorie nu

s‑a putut exprima cu privire la ce avea negrul in mană.

Noi nu percepem in mod pasiv lumea ce ne inconjoară. Din

toată varietatea de informații ce ajunge la noi din Univers, noi

creăm activ acea formă prin care interpretăm datele. Adică,

mai intai sunt create regulile, iar apoi modelăm realitatea conform

acestor reguli. Și abia după aceea percepem ceea ce tot

noi am creat.

 

Noi nu percepem pasiv, ci creăm activ.

Fiecare om (indiferent dacă iși dorește asta sau nu, dacă

știe asta sau nu) este creator incă de la naștere și rămane așa

pană la sfarșitul zilelor sale. Că tot veni vorba: omul iși creează

singur, la nivel de subconștient, ziua, locul și modul plecării

din această lume.

Ceea ce vede o persoană nu va coincide niciodată 100% cu

ce vede alta. Fiecare persoană iși creează propriul model de

realitate.

Și nu există modele bune sau rele. La fel cum nu există persoane,

poezii, filme bune sau mai puțin bune. In viața reală personajul

negativ din film poate fi un erou pozitiv. O calitate se

transformă intr‑alta. Gheața se topește și devine apă, iar apa se

transformă in abur. Și invers. Nu are rost să dezbatem ce este

materia: o particulă sau o undă.

Candva, in Grecia Antică, a existat un grup de oameni

care erau considerați magi și vrăjitori. Ei se ocupau cu aritmetica.

Acești oameni știau numerele și știau să le adune și

să le scadă. Dar iată că, intr‑o zi, intre ei a apărut o sciziune.

Deoarece tot adunand și scăzand, ei au aflat că există nu

doar numere pozitive, ci și negative. Și iată că unii au inceput

să susțină că există doar numere pozitive, iar ceilalți că

există doar numere negative. Și nu se știe cum s‑ar fi terminat

această contrazicere dacă nu s‑ar fi găsit un om ințelept. El a

venit și le‑a spus: „De ce să vă contraziceți care numere sunt

mai bune? Haideți să unim și numerele pozitive, și numerele

negative și să denumim această știință algebră“.

Adevăr a grăit Shakespeare cand a spus că această lume este

un teatru, iar oamenii din ea – actori. Intr‑adevăr, așa este.

Incă din copilărie invățăm roluri, suntem invățați să jucăm

un anumit joc. Ii invățăm regulile, iar apoi uităm că, de fapt,

este doar un joc. Că regulile pot fi schimbate, că putem juca alt

joc, conform regulilor noastre. Și să il facem la fel de real și de

Valeri Sinelnikov

veridic. Fiecare joc iși are propriile reguli. Fiecare model are

propriile legi. Ele funcționează doar in limitele acelui joc.

Copilul s‑a lovit de masă și a inceput să plangă. Mama se

apropie și il liniștește. Și ce face ea? Ea spune: „Ce masă rea!

Hai să o batem. Iată! Na, na, na!“ Și, zicand acestea, mama

lovește masa de cateva ori. Copilul incepe să repete după ea,

lovește in masa de lemn și se liniștește rapid.

Dar ce se intamplă in momentul respectiv cu copilul?

In el se instalează un anumit program. Mai intai, se presupune

că lumea inconjurătoare i‑a provocat durere. S‑a

depistat obiectul vinovat. Astfel, copilul a devenit o victimă.

Prin următorul pas, copilul a fost invățat să ia poziția de

călău‑tiran. Adică să le provoace durere altora și să primească

in consecință liniște sau satisfacție. Și această schemă se

repetă din nou și din nou, in diferite situații.

Și astfel, incă din copilărie, acceptăm regulile jocului, in

care continuăm să jucăm pe parcursul intregii vieți, fără să ne

gandim la consecințe. Dar cea mai proastă parte este aceea că

am incetat să percepem procesul vieții ca pe un joc. Și de aceea

noi nu ne mai jucăm, ci cu noi se joacă altc(in)eva!

Tindem să devenim stăpanii multor lucruri, dar am uitat cu

desăvarșire că avem la dispoziție o gospodărie intreagă, de care

se ocupă oricine, numai noi nu. Imaginați‑vă că in casa voastră

vin oameni care fac ce vor, vorbesc ce le trece prin cap, fac

mizerie prin colțuri. V‑ar plăcea acest lucru? Dar fix așa procedăm

cu noi: ii permitem oricui să ne controleze viața. Oricine

are chef se ocupă de viața noastră, numai noi nu. Politicieni,

cunoștințe, doctori, preoți... Oricine face orice in gospodăria

noastră, pentru că acolo nu există un gospodar. Și e nevoie doar

să devii stăpanul propriei vieți, să devii gospodarul gospodăriei

tale. Și atunci toate vor reveni la locul lor. Și nu vom avea pe

cine invinovăți. Voltaire spunea candva „Haideți să ne cultivăm

grădina“. Haide, dragă cititorule, să ne ocupăm de viața noastră!

 

 

 

 

Vechiul și noul mo del

de co nștiință

Propun un model complet nou pentru a crea in mod activ

lumea proprie și a trăi in ea ca stăpan. L‑ am numit „Modelul

magicianului“. Mai există o denumire de lucru: „Modelul stăpanului

propriei vieți“. Puteți să alegeți oricare dintre aceste

două denumiri sau puteți să vă inventați propria denumire.

Oricum ar fi, acest model va da rezultate.

Dar pentru a ințelege mai bine cum funcționează el, hai să

facem o analiză comparativă a modelului vechi și a modelului

nou al conștiinței umane. Cum se spune, totul se invață prin

comparație.